Efectul-sărării pe suprafața turnabilului refractar

Efectul de-sărare pe suprafața materialului turnabil refractar
În timpul procesului de întărire sau de uscare naturală a materialelor refractare, pe măsură ce componentele se evaporă, unele săruri solubile, cum ar fi carbonații, fosfații și sulfații, se adună, cristalizează și precipită pe suprafața materialelor refractare, un fenomen cunoscut sub numele de{0}sare. Apariția „fuzzului alb” pe suprafața materialelor refractare este o reflectare directă a fenomenului de-sărare. Fenomenul de-sare este cauzat în principal de următoarele motive:
1. Ionii conținuți în corpurile refractare, cum ar fi SO2-4, Cl-, Ca2+, Fe{2+, Na+, PO3-4, CO2-3 etc., migrează treptat și se acumulează către suprafața materialelor refractare prin porii capilari pe măsură ce apa se evaporă. Când concentrația depășește solubilitatea acestor compuși săruri, pe suprafața materialelor turnate refractare se formează cristale.
2. După cum sa menționat mai sus, sărurile formate prin reacția produselor de hidratare a cimentului cu aluminat de calciu cu gaze precum CO2, SO2 și H2S din atmosferă se acumulează pe suprafața materialelor refractare. Atunci când concentrația depășește solubilitatea acestor compuși săruri, pe suprafața materialelor turnate refractare se formează și cristale.
Majoritatea acestor săruri sunt compuși care conțin apă cristalină. Când temperatura ambiantă depășește 50 de grade, apa cristalină își pierde treptat prezența, însoțită de modificări semnificative de volum. De exemplu, Na2SO4·10H2O aparține sistemului monoclinic, cu o densitate teoretică de 1,446g/cm3, în timp ce produsul său deshidratat, Na2SO4, aparține sistemului ortorombic, cu o densitate teoretică de 2,68g/cm3. Prin urmare, atunci când Na2SO4·10H2O își pierde apa, contracția volumului poate ajunge la 45,4%. Acesta poate fi unul dintre principalele motive pentru pulverizarea intensificată și ruperea structurii de suprafață a materialelor turnate refractare. Acesta este un proces fizic.
Desigur, există un alt tip de săruri care nu conțin apă cristalină, cum ar fi NaCl. Sărarea-a acestor săruri nu provoacă transformarea cristalului sau modificări de volum și are un impact redus asupra rezistenței suprafeței materialelor refractare. Afectează doar calitatea suprafeței materialelor refractare.