Pentru a forma combinația directă a fazei cristaline în cea mai mare măsură, conținutul de SiO2 în materii prime trebuie să fie cât mai scăzut posibil, iar temperatura de sinterizare trebuie să fie cât mai ridicată posibil. Gradul de combinație directă crește odată cu scăderea conținutului de SiO2 și creșterea temperaturii de sinterizare. În general, SiO2 este mai mic de 2%, iar temperatura de ardere este de 1700-1800 °C. Formarea legăturii directe este un proces de precipitare a dizolvării. Creșterea conținutului de pulbere fină de concentrat de crom este propice formării cărămizii de crom de magneziu care leagă direct. În prezența silicatului, conținutul de legătură dintre periclasă și periclasă este întărit de Cr2O3 și redus cu Al2O3 și Fe2O3. Adăugarea Al2O3 sau Fe2O3 la cărămida cromată magnezie lipită direct poate reduce punctul de topire a silicatului, iar adăugarea Cr2O3 poate îmbunătăți punctul de topire. Prin urmare, minereul cromat cu conținut ridicat de Cr2O3 are o rezistență la temperaturi ridicate mai mare decât minereul cromat cu conținut scăzut de Cr2O3. Cu cât conținutul de Cr2O3 este mai mare, cu atât este mai mare coloana vertebrală în și între cristale, cu atât rezistența produsului este mai mare și cu atât rezistența la zgură este mai puternică.
