Alegerea liantului pentru materiale de ramming ar trebui să fie adecvată, unii nu au nevoie de lianți, unii adaugă doar o cantitate mică de flux. Materiale de răcire acide utilizate în mod obișnuit silicat de sodiu, silicat de etil, silicagel și alți lianți. Dintre acestea, materialul de ploaie uscată folosește mai ales boratul; materialul alcalin care folosește în mod obișnuit folosește sare și sulfat de magneziu; utilizează adesea materia organică cu conținut ridicat de carbon, care poate forma legarea carbonului la temperaturi ridicate și liant temporar. Materialul de bătut uscat este adăugat cu o cantitate adecvată de fier care conține flux. Sarea Glauber' este folosită în mod obișnuit în materialele de epurare a cromului.
În comparație cu alte materiale refractare neformate de același tip, materialul de alungire este slăbit în stare uscată sau semi-uscată. Structura densă poate fi obținută prin împingere puternică. Doar atunci când materialul de rambursare este încălzit la temperatura de sinterizare, corpul de legătură poate avea rezistență.
După formarea materialului de alezare, pot fi adoptate diferite metode de încălzire pentru a favoriza întărirea sau sinterizarea acestuia în funcție de caracteristicile de întărire ale amestecului. Dacă conține lianți chimici anorganici, poate fi îndepărtat și copt după întărire automată până la o anumită rezistență; dacă conține liant termoplastic de carbon, acesta poate fi demodat după răcire și are o rezistență considerabilă, și trebuie încălzit rapid pentru a-l face cocs înainte de utilizare; iar liantul care nu conține întărire la temperatura camerei este adesea sinterizat cu matrița după tamponare.
Materialele de împărțire sunt împărțite în lut, alumină bogată, carbon, magneziu și dolomit.
