Cu mai bine de 4000 de ani în urmă, China făcea ceramică și bronz din lut cu mai puține impurități. În dinastia Han de Răsărit (25-220 d.Hr.), materialele refractare din lut au fost folosite ca materiale pentru cuptoare și săggeri pentru arderea porțelanului. La începutul secolului al XX-lea, refractarele s-au dezvoltat spre puritate ridicată, densitate mare și temperatură ultra-înaltă. În același timp, au fost dezvoltate materiale refractare amorfe și fibre refractare înalte (utilizate în cuptoare industriale peste 1600 ℃) fără ardere și cu un consum redus de energie. Primul, cum ar fi betonul refractar cu alumină, este adesea folosit în peretele interior al reformatorului secundar al instalației de amoniac sintetic în uzinele chimice mari, iar efectul este bun. Începând cu anii 1950, odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei energiei atomice, a tehnologiei spațiale și a noii tehnologii de dezvoltare a energiei, este necesar să se utilizeze materiale refractare speciale cu rezistență la temperaturi ridicate, rezistență la coroziune, rezistență la șoc termic și rezistență la coroziune, cum ar fi oxidul, zirconia, compuși refractari cu punct de topire mai mare de 2000 ℃ și refractare compozite la temperatură înaltă. Refractare în antichitate, evul mediu și Renaștere, refractare pentru furnalele înalte, cuptoare de cocs și sobe calde înainte și după revoluția industrială, refractare noi și tehnologia lor de fabricație în timpurile moderne târzii, tehnologia modernă de fabricare a refractarelor și principalul său progres tehnologic, precum precum şi perspectiva dezvoltării viitoare a materialelor refractare. Refractarele apar împreună cu tehnologia de înaltă temperatură, având originea aproximativ la mijlocul epocii bronzului. În timpul dinastiei Han de Est, argila refractară a fost folosită ca material de cuptor și sagger. La începutul secolului al XX-lea, refractarele s-au dezvoltat spre puritate ridicată, densitate mare și temperatură ultra-înaltă. În același timp, apar refractare amorfe și fibre refractare fără sinterizare și consum redus de energie.
În prezent, odată cu dezvoltarea tehnologiei energiei atomice, a tehnologiei spațiale și a noii tehnologii energetice, refractarele cu rezistență la temperaturi ridicate, rezistență la coroziune, rezistență la șoc termic și rezistență la eroziune au fost utilizate pe scară largă. Multe fabrici din China produc produse refractare. China este bogată în resurse. Din acest motiv, marii investitori străini vin în China pentru a-și arăta abilitățile. În nord-estul Chinei, există un număr mare de furnizori de materiale refractare, ceea ce îi determină pe alți investitori străini să-și pună la îndoială prețurile scăzute de export. Prin urmare, în 2003, UE a propus măsuri antidumping împotriva noilor produse refractare ale Chinei', limitând exportul de produse către UE. În 2006, pentru a proteja pierderea masivă a resurselor de materii prime, China a redus și scutit reducerile de taxe la export pentru unele industrii, ceea ce a restricționat foarte mult exportul de produse. Cu toate acestea, acest lucru nu poate limita vânzările unor mărci străine într-o mare măsură, deoarece acestea au decenii sau chiar sute de ani de experiență în vânzări și producție, au ocupat foarte mult piața și și-au creat efectul de marcă pe toate continentele.
1. Îmbunătățirea nivelului de utilizare cuprinzătoare a resurselor și garantarea capacității.
Până în 2015, refractarele de ultimă generație vor fi practic autosuficiente, cu rata de utilizare cuprinzătoare a resurselor de magnezit nu mai puțin de 90% și a resurselor de argilă refractară nu mai puțin de 80%. Până în 2020, rata de utilizare globală a celor două resurse minerale va fi mai mare de 95%, respectiv 90%.
2. Consolidați conservarea energiei și reducerea emisiilor.
Până în 2015, nivelul de eficiență energetică a echipamentelor majore consumatoare de energie va atinge clasa I, consumul de energie cuprinzător al produselor majore va fi redus cu mai mult de 20% față de 2010, emisia totală de dioxid de sulf și oxizi de azot va fi redusă cu mai mult. de 8%, respectiv 10% comparativ cu 2010, iar rata de reciclare a materialelor refractare după utilizare nu va fi mai mică de 50%. Până în 2020, rata de recuperare a deșeurilor de materiale refractare va ajunge la peste 75%.
3. Îmbunătățirea concentrării industriale.
Până în 2015 se vor forma 2-3 întreprinderi de mobilă cu competitivitate internațională și se vor construi mai multe baze industriale demonstrative. Concentrarea industrială a primelor zece întreprinderi va ajunge la 25%. Până în 2020, concentrarea industrială a primelor zece întreprinderi va crește la 45%.
Lucrabilitatea materialelor refractare include consistența, slump-ul, fluiditatea, plasticitatea, coeziunea, rezistența, coagulabilitatea, întăribilitatea etc.
