Arderea materialelor refractare este un proces foarte complex la temperatură ridicată. În acest proces, în lot au loc o serie de modificări fizice și chimice, cum ar fi descompunerea, deshidratarea, schimbarea de fază, topirea, reacția în fază solidă și sinterizarea, care pot fi împărțite aproximativ în următoarele etape:
1. Etapa de evacuare a apei a corpului verde. 10 grade - 200 grade, descarcând în principal apa liberă reziduală și apa adsorbită în semifabricatul de cărămidă
2. Etapa de descompunere și oxidare. 200 de grade - 1000 grade , descărcarea apei legate chimic și modificări fizice și chimice, descompunerea compușilor, oxidarea și arderea materiilor organice și transformarea cristalului sau formarea unei cantități mici de fază lichidă. În acest moment, calitatea cărămizii este redusă, porozitatea este crescută și rezistența este schimbată
3. Formarea fazei lichide și faza nouă de formare. Peste 1000 de grade, descompunerea acestei etape continuă. Odată cu creșterea temperaturii, cantitatea de fază lichidă crește și încep să se formeze noi faze minerale
4. Etapa de sinterizare. Temperatura de sinterizare a cărămizii este în general de 0.3-0.9 ori mai mare decât temperatura de topire a materialului. Corpul verde se micșorează odată cu prelungirea timpului și creșterea temperaturii pentru a forma policristalin dens, iar rezistența și duritatea cresc. După sinterizare, corpul verde formează o anumită microstructură în fază minerală, ceea ce face ca materialul refractar să aibă proprietăți specifice
5. Etapa de răcire. În această etapă, au loc cristalizarea fazei refractare, transformarea unor forme cristaline, solidificarea fazei de sticlă etc., iar rezistența, densitatea și volumul cărămizii au modificări corespunzătoare.
