În plus, este, de asemenea, necesar ca viteza de dizolvare a aluminei în topirea criolitelor să fie rapidă, partea de jos a celulei electrolitice este mai puțin adâncă, acoperirea electrolitului are o bună proprietate de conservare a căldurii, nu este higroscopică în aer, are mai puțină pierdere de zbor și fluiditate bună, care este convenabilă pentru transportul și hrănirea automată a celulei electrolitice. Toate aceste proprietăți depind de proprietățile fizice ale aluminei.
Proprietățile fizice ale aluminei se caracterizează prin unghiul de repaus, conținutul α - Al203, densitatea în vrac, dimensiunea particulelor, suprafața specifică și coeficientul de uzură.
1. Unghiul de odihnă. Unghiul de repaus al aluminei se referă la unghiul de înclinare al acumulării naturale a materialelor pe un plan neted. Alumina cu unghi de repaus mai mare este mai ușor să se dizolve în electrolit, și poate acoperi bine coaja electrolitului în procesul de electroliză, iar pierderea de zbor este mică.
2. Conținutul A-Al2O3. Conținutul de a-Al2O3 în alumină reflectă gradul de calcinare al aluminei. Cu cât gradul de calcinare este mai mare, cu atât este mai mult conținut a-Al2O3. Higroscopicitatea aluminei se agravează odată cu creșterea conținutului de a-Al2O3. Prin urmare, alumina pentru electroliză ar trebui să conțină o anumită cantitate de a-Al2O3. Dar solubilitatea a-Al2O3 în electrolit este mai rău decât cea a y-al2o3.
3. Densitatea în vrac. Densitatea în vrac a aluminei se referă la greutatea per unitate de volum a materialului în stare naturală. În general, alumina cu densitate mică în vrac este favorabilă dizolvării în electrolit.
4. Dimensiunea particulelor. Dimensiunea particulelor de alumină se referă la finețea sa. Dimensiunea particulelor de alumină trebuie să fie adecvată. Dacă este prea grosier, se va dizolva încet sau chiar precipitat în electrolit; în cazul în care este prea bine, este ușor să zboare și să piardă.
5. Suprafața specifică. Suprafața specifică a aluminei se referă la suprafața totală a sumei suprafeței exterioare și a suprafeței interioare a porilor a materialului per unitate de greutate. Este un indicator important al activității substanțelor. Alumina cu suprafață specifică mare are o solubilitate bună și activitate în electrolit, dar este ușor să absoarbă umezeala.
6. Coeficientul de uzură. Așa-numitul coeficient de uzură este procentul de modificare a conținutului dimensiunii particulelor din probă după ce alumina este abrazivă în patul fluidizat în anumite condiții. Coeficientul de uzură este un indice fizic al rezistenței aluminei.
În funcție de proprietățile fizice ale aluminei, alumina poate fi împărțită în trei tipuri: nisip, făină și intermediar. Proprietățile fizice ale acestor trei tipuri de alumină sunt destul de diferite. Alumina de nisip are o densitate mai mică în vrac, o suprafață specifică mai mare, un unghi de repaus ușor mai mic, o cantitate mică de a-Al2O3, particule grosiere din ce în ce mai uniforme și o rezistență mai mare. Faina ca alumina are o densitate mai mare în vrac, suprafață specifică mai mică, mai mult a-Al2O3, mai multe particule fine și puterea slabă. Proprietățile fizice ale aluminei intermediare sunt între cele două. Proprietățile fizice ale diferitelor alumine sunt prezentate în tabelul 1-3.
