Rezistența la compresiune a cărămizilor cu alumină ridicată la temperatura camerei se referă la sarcina finală pe care o poate rezista proba de produs refractar fără a fi deteriorată pe unitate de suprafață la temperatura camerei. Rezistența la compresiune la temperatură normală a cărămizilor cu conținut ridicat de alumină are o mare influență asupra performanței de producție, transport și utilizare a produsului și, în majoritatea cazurilor, afectează direct și durata de viață. Prin urmare, sperăm că produsul poate atinge o valoare mai mare a rezistenței la compresiune.
Rezistența la compresiune la temperatură înaltă a cărămizilor refractare cu conținut ridicat de alumină se referă la sarcina finală pe care cărămizile cu conținut ridicat de alumină o pot suporta fără a fi distruse pe unitatea de suprafață dintr-o probă cub de o dimensiune specificată în condiții specificate de temperatură ridicată. Rezistența la compresiune la temperatură înaltă a cărămizilor cu conținut ridicat de alumină determină domeniul de aplicare a produsului și este una dintre bazele importante pentru selecția cărămizilor cu conținut ridicat de alumină.
Pentru produsele refractare nearse și cărămizile amorfe cu conținut ridicat de alumină, datorită adăugării unei anumite cantități de lianți sau aditivi la material, metoda de lipire și rezistența la temperatura camerei se vor schimba odată cu creșterea temperaturii, astfel încât rezistența la compresiune are o temperatură ridicată. sens mai important. Rezistența la compresiune măsurată la temperatura camerei este rezistența la compresiune la temperatura normală a materialului.
Proba este încălzită la o temperatură specificată la o rată specificată, iar rezistența la compresiune măsurată după menținerea ei pentru o anumită perioadă de timp este rezistența la compresiune la temperatură înaltă la acea temperatură.
